România apolitică, dar veșnic supărată

Cum probabil deja știți, în ultima lună m-am oferit să fiu voluntară și să strâng semnături pentru candidatura unui independent la Camera Deputaților.  La început eram foarte pozitivă și îmi făcusem un plan de acțiune despre cum voi aborda persoanele tinere, care arată într-un anumit fel, așa cum văd eu stereotipul celor open minded. Eram convinsă că acele persoane își vor lua un minut pentru a susține niște cauze sănătoase care au ca scop modernizarea țării de care cu toții ne plângem. Într-adevăr, am dat peste unii oameni super ok, deci nu voi generaliza.

Ce nu îmi pot scoate din minte, însă, este afirmația “sunt apolitic” pe care am auzit-o de atât de multe ori încât a început să mă obsedeze și chiar a stârnit un puternic conflict în mine. Nu am o aversiune față de persoanele care aleg să fie apolitice și care își asumă acest statut în totalitate. Este strict dreptul lor! Deci, îi voi exclude din discuție pe apoliticii asumați, care se simt împăcați și mulțumiți cu ceea ce se întâmplă în România.

Consider că atunci când faci o alegere este normal să îți asumi și efectul acelei alegeri. Mulți nu fac asta. Ei, și aici intervine problema mea, respectiv apoloticii supărați! Apoliticii supărați care, evident, nici nu își mai exercită dreptul la vot sunt și cei mai critici, frate! Sunt fix acei oameni care se plâng ,de fiecare dată când au ocazia, despre cum viața în România este oribilă și despre cum sunt furați de stat și de politicieni. Dar nu fac nimic pentru că-s apolitici!

Dacă aș trăi într-un univers paralel, aș putea fi de acord cu cei care zic că poți moderniza România fără a te implica în politică. Într-adevăr, sunt o grămadă de feluri prin care poți face o schimbare fără politică și încurajez asta, de asemenea! Însă una e să faci o schimbare într-un cerc restrâns și alta e să modernizezi o țara întreagă. Până la urmă tot te lovești de ceea ce se întâmplă în politică.

Acum că ne-am întors în viață reală, hai să nu uităm că vorbim despre avansarea unei țări care se vrea a fi în UE, hai să nu uităm că aceste lucruri țin de legi. Legi care, wow, țin de politica asta de care fugim cu toții, iar politica este făcută de politicienii care ar trebui să ne reprezinte.

Înțeleg frustrarea celor care s-au săturat de minciuni, jocuri, teatru ieftin, ipocrizie, corupție și efectele acestora. Sunt una dintre voi!!! Mă enervează multe lucruri legate de ceea ce se întâmplă în România la ora actuală și da, avem tot dreptul să dăm vina pe modul în care se face politică aici. Dar dacă nu facem ceva concret pentru a scăpa de acei politicieni ipocriți și corupți, ei vor continua să existe pentru că li se permite!

Suntem foarte mulți români revoltați. Dacă ne-am coaliza, dacă ne-am implica politic, chiar și doar exercitându-ne dreptul la vot, pentru a aduce cât mai mulți politicieni curați și pentru a scăpa de veșnicii hoți, i-am da României o șansă și implicit și nouă.

Însă a fi un apolitic supărat și a nu mai vota înseamnă a te da bătut. A fi un apolitic supărat înseamnă a înceta să îți ceri drepturile și a înceta să le practici. A fi un apolitic supărat înseamnă a fi ignorant, iar cu toții știm că ignoranța poate ucide.

Advertisements

4 Comments Add yours

  1. LiviuS says:

    Interesan. Trebuie sa facem diferenta intre “Apolitic”-ul de declaratie (o forma prin care unii dintre noi ne ascundem lipsa de informatie, lipsa unei pozitii asumate, lipsa chiar a increderii in viitor) si acel “Apolitic” adevarat, care inseamna insa asumare, implicare in viata societatii dar intr0un alt mod. Cum faci diferenta? Si cine poate fi un exemplu de apolitic?

    Like

  2. Ioana Staniloiu says:

    Un articol excelent!

    Liked by 1 person

  3. Bogdan Sava says:

    Apolitic poate fi definit prin doua acceptii, printre altele: dezinteresat de politic si nepartizan fata de partide (ori curente, doctrine). Cand doi oameni discuta in contradictoriu pe baza conceptului si nu au convenit intelesul termenului atunci se isca nemultumire. Intelesul originar, de dezinteresat de politic(a), nu este insusit de multi cetateni nestudiatori, necunoscatori, respingatori de informatia politologica. Sunt deci mai multe motive pentru insusirea altei acceptii, cea de nepartizan (neafiliat). Insusi interesul fata de politic poate fi pe mai multe nivele, intensitati, insasi implicarea politica poate fi pe mai multe nivele, intensitati. Almond si Verba au scris despre cultura politica dar exista multe publicatii si mai minutioase pe aspecte ale culturii politice. Participarea la viata politica are multe nivele, trepte, intensitati si probabil ca exista teribil de multe intelesuri (personale) ale “implicarii”, “apolitismului”, “tehnocratiei”, “activismului”, “militantismului”. Exista, probabil, o multitudine de repere/criterii pentru aplicarea de etichete. Un reper pentru etichetare il constituie, in opinia mea, evaluarea de catre fiecare individ a costurilor si beneficiilor pentru exprimarea de idei, manifestarea de intentii, gesturi si fapte politice.

    Liked by 1 person

    1. Foarte interesantă abordarea ta, Bogdan! Îți mulțumesc pentru comentariu.

      Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s