De ce sunt feministă și nu egalitaristă

“Egalitarismul” este credința conform căreia toată lumea este egală, indiferent de vârstă, sex, rasă, clasă socială sau orientare sexuală.

Termenul de “feminism” a fost folosit prima oară de Charles Fourier în 1837, un filosof francez care a pledat pentru emanciparea femeilor, deoarece el credea societatea trata femeile ca pe niște sclave. Nu aveam voie să votăm, să avem lucruri care să ne aparțină, sau să avem un job real. Fetele/femeile erau sub controlul tatălui, capul familiei, până când se căsătoreau si deveneau posesiile soților.

Dacă o femeie nu facea parte dintr-o gospodărie care îi aparținea unui bărbat, aceasta era aproape exclusă de societate și nu prea avea de unde să câștige bani. Femeia era văzută ca un obiect si nimic mai mult.

Deci feminismul luptă pentru realizarea egalității politice, sociale si economice dintre sexe, intr-o lume dominată de patriarhat. (Wikipedia: “Patriarhatul reprezintă un anume tip de relații sociale, bazate pe dominația masculină și poziția de supunere, secundară a femeilor. Tatăl este capul familiei, având autoritate asupra femeilor și copiilor. Patriarhat, de asemenea, se referă la un sistem de guvernare de către bărbați, precum și poziția dominantă a bărbaților în sistemele sociale sau culturale).
În timp ce egalitarismul este mai degrabă doar o filosofie de viață, nu foarte bine definită și fără o cale directă de abordare, feminismul este un movement care are ca target desființarea structurilor opresive, cum ar fi patriarhatul.
Ce încerc să zic este că scopul cuvantului feminist si a movement-ului feminist nu a fost niciodată să insinueze că femeile sunt mai bune decât bărbații. Ideea este că femeilor și lucrurilor asociate cu latura feminină li s-a dat un loc mai puțin important în societate, iar feminismul dorește să aducă aceste lucruri pe un loc de egalitate.

Acum, probabil că mulți zic: “ok, dar asta inseamnă egalitarismul. De ce să mai punem accent pe femeie? Asta e misandrie!” Nu, nu e deloc. Accentul este pus pe feminin fix pentru că asta e latura pusă la pământ de societate. Pot spune că este chiar partea mai puțin emancipată, în unele părți ale lumii. Cu toate acestea, chiar dacă ne concentrăm pe feminin, asta nu înseamnă că ne concentrăm doar pe femei și pe drepturile lor. Feminismul susține în aceeași măsură și drepturile bărbaților. Acestora le sunt adresate injurii, în sensul în care ar fi less of a man – ca să nu aduc exemplele vulgare întâlnite si în limba română – de fiecare dată când prezintă o trăsătură care este asociată cu feminitatea (e.g. sunt sensibili, plâng, arată că le este frică de ceva).

În cazul în care femeile și femininitatea ar fi egale cu bărbații și masculinitatea, atunci nu s-ar întampla ceea ce am descris mai sus. Scopul feminismului este de a împuternici lucrurile asociate cu “feminitatea” pentru a avea un loc egal în societate cu lucrurile asociate cu “masculinitatea”. Se numește feminism, nu egalitarism, deoarece accentul este pus pe dezvoltare, ridicare, (chiar empancipare) si nu pe involuție.

Egalitarismul ar sugera că “lucrurile masculine” trebuie să fie duse la un nivel mai scăzut, astfel încât s-ar putea întâlni la mijloc cu “lucrurile feminine”. Nu asta e ideea. Ideea este să ridicăm “femininul”, astfel încât să fie pe același palier pe care este deja “masculinul”. Noi nu vrem ca bărbații să involueze. Doar vrem să ni se facă și nouă loc.

Într-adevăr, cuvântul feminism (the f word) este aproape tabu din cauza faptului că mulți îl asociază cu ceva extremist. Poate este mai ușor să fii tăcut, să stai la locul tău și să te numești egalitarist, scăpând de toate aceste false etichete și de multe confruntări.

Dar de ce să fii tăcut când ai niște principii puternice si o voce?

d594ba7264607afc84c709ec7c1ead9e

Advertisements

3 Comments Add yours

  1. Bogdan Sava says:

    Vad doua mecanisme probabile de promovare a acestei abordari: pe verticala de la decidentii din elitele diverse si pe orizontala de la individ/a la individ/a. Acuma, daca exista jumate din populatie care acum dispune de putere clar mai multa decat cealalta…si exista un sistem capitalist care pune accent pe capital, investitie, dobanda, castig cu suma zero care este balanta de putere (ori corelatia fortelor in politologia sovietica)? E o munca ce depaseste intelesul comun al muncii. E un efort profund ce depaseste intelesurile de efort si de profund. Si exista societati/state unde li se permite persoanelor sa zica: feminismul e de promovat. In aste state pot fi deraderi, tolerari, abuzuri. Dar exista state unde feminismul duce dureri psihice si fizice teribile. Atentie la repartizarea puterii sociale dar mai ales a celei politice. Sa zicem ca la o populatie in state-poliarhii de 3 miliarde tre convinsi 1,5 miliarde de baietei, baieti, barbati si mosnegi. Inca, sa fiu superficial, 1 miliard de fetite, fete, femei, babe trebuie convinse. Iar feminismul e un zgomot printre mii de zgomote zilnice din ziua cuiva. Nici nu apuca sa fie zilnic exprimat, poate, la macar 100 de milioane din poliarhii.
    Raspandirea feminismului prin adresare orizontala e treaba lunga si climatul nu ne mai asteapta. Prin adresare verticala poate fi mai scurta dar verticalitatea imi pare ilogica, cine da cioara din mana pentru juma de cioara de pe gard?
    La loterii pentru diversele castiguri exista numeroasele pierderi. Si pentru castigurile de top exista numeroasele mici castiguri. Cate fete si femei vor apuca un castig, in urmatorii 10 ani? Poate ca vreo cateva vor trage sa lucreze “lozurile” din jur pentru un castigator. Insa omul de multe ori nu da decat in cadrul/cazul unui schimb pe care sa il considere echitabil (ori de neinlaturat). Caci capitalismul indeamna lupii sa ramana lupi.

    Like

  2. Alessandro says:

    E un ghiveci in capul tau de nedescris. Se numeste “miscare” nu “movement” si nu are “target” are “tinta”. Daca vrei sa fii luata drept o persoana cu un cuvant de spus despre feminism, egalitarism etc, ar fi cazul sa iti si cizelezi retorica incat sa nu suni ca o pustoaica de liceu ce a iesit pentru prima data in lume si a luat in brate primul curent ideologic ce i-a sunat bine.

    Like

    1. Eu îl numesc movement și îmi place mult să folosesc cuvântul target. Și chiar sunt o puștoaică, dar am terminat liceul acum ceva timp. 🙂
      Totuși nu sunt la ora de romana ca să nu pot folosi cuvinte în engleza, dacă am chef. Sunt pe blogul meu.
      Dacă nu rezonezi cu felul în care scriu, iar dacă tot ce ai înțeles din postarea mea este faptul că știu și engleză, tu ești singurul care nu a înțeles nimic.

      Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s